Cum o lecție de planificare urbană din secolul al XVII-lea vă poate salva strategia IA
Imaginați-vă Bostonul anului 1630. O tânără colonie puritană care se întinde pe o peninsulă stâncoasă, unde drumurile nu există încă, iar vitele se plimbă liber pe pajiști și dealuri. Vacile, cu înțelepciunea lor pragmatică de animale, trasează căi naturale, urmând calea celei mai mici rezistențe: ocolind bolovani, evitând mlaștini, făcând legătura între pășuni și adăpători.
Decenii mai târziu, când părinții fondatori ai orașului s-au confruntat cu nevoia de a crea un sistem rutier, au luat o decizie care părea rezonabilă: în loc să proiecteze de la zero o rețea logică și ordonată, au pavat pur și simplu cărările deja trasate de vite.
Rezultatul? Labirintul haotic de străzi sinuoase care caracterizează încă centrul orașului Boston, unde Washington Street șerpuiește ca un râu înnebunit și unde chiar și cel mai sofisticat GPS renunță uneori frustrat.
Sursă istorică: Povestea este documentată în poemul "The Calf-Path" de Sam Walter Foss (1858-1911), care spune exact cum potecile trasate de un vițel au devenit ulterior străzile unui oraș.¹
Povestea din Boston este fascinantă deoarece ilustrează perfect un paradox: ceea ce funcționează la nivel local și imediat se poate dovedi dezastruos la scară mai largă și pe termen lung. Vacile au avut dreptate să urmeze calea celei mai mici rezistențe pentru scopurile lor imediate, dar căile lor nu au fost proiectate pentru căruțe, mașini, camioane sau autobuze urbane.
Lecția este profundă: nu tot ceea ce se dezvoltă organic este optim pentru viitor.
În fermele moderne, "potecile vacilor" sunt peste tot. Acestea sunt acele procese care s-au dezvoltat organic de-a lungul timpului. După cum explică Jim Highsmith: *"În lumea IT, "pavarea căilor vacilor" înseamnă automatizarea unui proces de afaceri așa cum este el, fără a se gândi prea mult la eficacitatea sau eficiența sa"².
Aceste procese s-au format ca niște poteci de vaci: urmând calea celei mai mici rezistențe în momentul specific în care s-au născut. Dar acum, în era digitală, a continua să le urmezi poate fi devastator.
Atunci când companiile decid să se "digitalizeze", ele cad adesea în aceeași capcană ca părinții fondatori ai orașului Boston. Ele iau procesele existente și le "pavează" cu tehnologie:
"Am completat întotdeauna acest formular de mână? Perfect, hai să creăm un PDF completabil!"
Aceasta este digitizarea: convertirea analogului în digital fără a schimba nimic substanțial. Așa cum o definește Gartner: "Digitalizarea este procesul de convertire a informațiilor analogice în format digital. Este ca și cum ai pava drumul vacilor - acesta devine mai lin, dar rămâne tortuos și ineficient.
O companie de producție pe care o cunosc avea un proces de control al calității care necesita 14 etape diferite, dezvoltate treptat în anii 1980 și 1990. Când au "digitalizat", au transferat pur și simplu toate cele 14 etape pe tablete. Procesul a devenit mai rapid, dar a rămas fundamental irațional: 8 dintre aceste etape erau dublate sau învechite.
Adevărata digitalizare înseamnă să faci ceea ce ar fi trebuit să facă Boston: să te uiți la obiectivul final și să concepi de la zero cea mai bună modalitate de a-l atinge.
Conform glosarului Gartner: "Digitalizarea este utilizarea tehnologiilor digitale pentru a schimba un model de afaceri și a oferi noi oportunități de valoare și venituri; este procesul de trecere la o afacere digitală"⁴.
Exemple de digitizare efectivă:
Astăzi asistăm la un nou val de "pavare a căii vacilor" cuajutorul inteligenței artificiale. Companiile iau procese ineficiente și le îmbunătățesc cu ajutorul inteligenței artificiale, creând ceea ce am putea numi "super-lasticitate".
După cum se subliniază în Harvard Business Review: "Ideea de reinginerie a proceselor de afaceri revine, de data aceasta fiind condusă de inteligența artificială. În anii 1990, implementarea sistemelor ERP și a internetului a permis schimbări în procesele de afaceri, dar așteptările de schimbare radicală nu au fost adesea îndeplinite. Cu toate acestea, inteligența artificială permite decizii mai bune, mai rapide și mai automatizate"⁵.
Procesele ineficiente sunt acum ineficiente mai rapid și cu mai multă precizie.
Înainte de a implementa orice tehnologie, urmați această ordine conform metodologiei Michael Hammer⁶:
Obliterare: Eliminați tot ceea ce nu adaugă valoare reală
Integrare: Conectați procesele rămase în fluxuri logice
Automatizare: Doar la sfârșit, aplicați tehnologia
După cum scrie Hammer: "Este timpul să încetăm să mai pavăm cărări pentru vaci. În loc să încorporăm procese învechite în siliciu și software, ar trebui să le eliminăm și să o luăm de la capăt"⁷.
Acești termeni, împrumutați din planificarea urbană și ingineria software, definesc două abordări radical diferite⁸:
Brownfield (pavarea drumului):
Greenfield (proiectare de la zero):
După cum subliniază McKinsey: "În timp ce 90% dintre companii au început o formă sau alta de transformare digitală, doar o treime din beneficiile așteptate au fost realizate"⁹.
Înainte de orice implementare tehnologică, întrebați:
O bancă europeană avea un proces de aprobare a împrumuturilor care dura 45 de zile și presupunea 12 etape diferite. În loc să "digitalizeze" procesul existent, aceasta l-a reproiectat complet:
Secretul? Ei și-au dat seama că 90% dintre controale erau redundante și că inteligența artificială putea evalua riscul cu mai multă precizie decât 6 birouri diferite.
Un spital italian avea timpi de așteptare de patru ore în camera de urgență. În loc să "digitalizeze" sistemul de cozi, au regândit complet fluxul de pacienți:
Rezultat: reducerea timpilor de așteptare cu 80%, satisfacția pacienților +60%.
"Angajații noștri sunt obișnuiți cu asta" este cel mai insidios ucigaș al inovației. Este ca și cum ai spune că vacile sunt obișnuite cu potecile lor.
"Am investit deja atât de mult în acest sistem" ignoră faptul că continuarea pe calea greșită amplifică eroarea.
"Este prea complicat să schimbăm totul" ascunde adesea teama de a admite că procesul actual nu are sens.
Nu începeți cu tehnologia, începeți cu obiectivul de afaceri.
Întrebați-vă: "Dacă aș fi o companie născută astăzi, cum aș rezolva această problemă?"
Reproiectați procesele pentru era digitală, nu le transformați în digitale.
Utilizarea unei abordări progresive, dar cu o viziune radicală.
Măsurarea nu numai a eficienței, ci și a eficacității globale.
Procesul de transformare nu se încheie niciodată.
Aveți grijă să nu se formeze noi "căi ale vacilor" spontane.
Inteligența artificială poate fi fie cel mai bun instrument pentru a pava drumurile vacilor (făcându-le super-eficiente, dar fundamental greșite), fie cel mai bun arhitect pentru a proiecta orașele viitorului.
După cum subliniază Forumul Economic Mondial: "Pentru a-și atinge potențialul maxim, inteligența artificială trebuie să vorbească limba afacerilor, trebuie să înțeleagă modul în care curge munca și are nevoie de inteligența proceselor"¹⁰.
Diferența constă în abordare:
Cea mai profundă lecție a poveștii din Boston nu este tehnică, ci psihologică: este nevoie de curaj pentru a recunoaște că drumurile pe care le urmăm nu sunt neapărat cele mai bune posibile.
În afaceri, acest lucru înseamnă:
Astăzi, confruntați cu posibilitățile infinite ale inteligenței artificiale și ale digitalizării, avem de ales: putem face ca părinții fondatori din Boston și să deschidem drumurile existente, sau putem avea curajul să proiectăm orașele viitorului.
Data viitoare când auziți fraza "să digitalizăm acest proces", opriți-vă și întrebați-vă: "Proiectăm un drum modern sau pavăm o cărare pentru vaci?"
Viitorul aparține celor care au curajul să părăsească calea bătătorită și să proiecteze drumuri noi. Chiar dacă acest lucru înseamnă să recunoaștem că vacile, oricât de înțelepte ar fi, nu au fost urbaniști.
"Este timpul să nu mai pavăm drumurile vacilor. În loc să încorporăm procese învechite în siliciu și software, ar trebui să le ștergem și să o luăm de la capăt. Ar trebui să ne "retehnologizăm" companiile: să folosim puterea tehnologiei moderne a informației pentru a reproiecta radical procesele noastre de afaceri pentru a obține îmbunătățiri dramatice ale performanței acestora." - Michael Hammer, Harvard Business Review, 1990¹¹