Creativitate umană vs. creativitate artificială: unde se află cu adevărat diferența (și de ce stilul Ghibli ne învață ceva)
Dezbaterea privind inteligența artificială și drepturile de autor s-a intensificat dramatic în 2024-2025. Acestea nu mai sunt discuții teoretice: The New York Times a dat în judecată OpenAI pentru încălcarea drepturilor de autor (decembrie 2023), Getty Images a dat în judecată Stability AI, iar mii de artiști au intentat acțiuni colective. Companiile de inteligență artificială răspund că sistemele lor "învață" la fel ca oamenii - dar este acesta cu adevărat cazul?
Creativitatea umană s-a dezvoltat întotdeauna prin conexiuni: Shakespeare a fost inspirat de cronici istorice și povești populare, Van Gogh a studiat stampe japoneze, Beatles au început prin a cânta rock american. Artiștii reinterpretează întotdeauna operele anterioare. Inteligența artificială, spun companiile de tehnologie, face același lucru. Dar cazul "stilului Ghibli" arată cât de simplistă este această narațiune.
Tastați "stil Ghibli" în Midjourney sau DALL-E și veți obține imagini extrem de asemănătoare cu capodoperele lui Hayao Miyazaki: culori pastelate, nori pufoși, peisaje de vis, personaje cu ochi mari. Este impresionant din punct de vedere tehnic. Este, de asemenea, profund problematic.
Studio Ghibli a avut nevoie de zeci de ani pentru a dezvolta această estetică distinctivă: alegeri precise ale paletei de culori, tehnici tradiționale de animație și o filosofie artistică înrădăcinată în cultura japoneză și în viziunea personală a lui Miyazaki. Atunci când un model de inteligență artificială reproduce acest "stil" în câteva secunde, "învață" cu adevărat așa cum a învățat Miyazaki din animația Disney și manga japoneză? Sau pur și simplu recombină fără permisiune modele vizuale extrase din mii de cadre Ghibli?
Diferența nu este filosofică - este juridică și economică. Conform unei analize Stanford publicate în arXiv (Carlini et al., 2023), modelele de difuzie precum Stable Diffusion pot regenera imagini aproape identice din setul de antrenament în aproximativ 3 % din cazuri, atunci când li se solicită indicații specifice. Nu este vorba de "inspirație", ci de stocare și reproducere.
Artistul digital polonez Greg Rutkowski a descoperit că numele său a apărut în 1,2 milioane de promptere de pe Stable Diffusion, devenind involuntar unul dintre cele mai solicitate "stiluri", fără să își dea vreodată acordul sau să primească vreo compensație. După cum a declarat el pentru MIT Technology Review, "Nu mă simt flatat. Mă simt ca și cum ceva ce am construit ani de zile mi-a fost furat.
Scara de formare a inteligenței artificiale a atins dimensiuni fără precedent. LAION-5B, unul dintre cele mai utilizate seturi de date pentru modele de imagine, conține 5,85 miliarde de perechi imagine-text colectate de pe internet - inclusiv lucrări protejate prin drepturi de autor. GPT-4 a fost antrenat pe porțiuni masive de internet, inclusiv articole plătite, cărți și cod de software proprietar.
Acțiuni juridice majore în curs:
Companiile de inteligență artificială își apără practica invocând "utilizarea corectă" în conformitate cu legislația SUA: ele susțin că formarea este "transformativă" și nu înlocuiește piața inițială. Însă mai multe instanțe contestă această interpretare.
Judecătoarea Katherine Forrest, în cauza Getty v. Stability AI, a respins cererea de respingere în ianuarie 2024, permițând continuarea procesului: "Întrebarea dacă formarea modelelor AI constituie o utilizare corectă este complexă și necesită o examinare aprofundată a faptelor. Traducere: Companiile de IA nu pot invoca pur și simplu utilizarea echitabilă și să termine cu asta.
Confruntate cu presiunea juridică, companiile din domeniul IA au început să negocieze licențe. OpenAI a încheiat acorduri cu:
Google a semnat acorduri similare cu Reddit, Stack Overflow și diverse edituri. Anthropic a negociat cu editorii pentru utilizarea cărților.
Dar aceste acorduri vizează doar marile edituri cu putere de negociere. Milioane de creatori individuali - artiști, fotografi, scriitori independenți - rămân necompensați pentru lucrările utilizate în cadrul formării deja finalizate.
Narațiunea "AI învață ca oamenii" este înșelătoare din punct de vedere tehnic. Să ne uităm la diferențele fundamentale:
Scară și viteză: un artist uman studiază poate sute sau mii de lucrări într-o viață. GPT-4 a fost antrenat pe trilioane de cuvinte. Stable Diffusion pe miliarde de imagini. Scara este incomparabilă și depășește orice definiție rezonabilă a "inspirației".
Înțelegere semantică: Când Van Gogh a studiat gravurile japoneze, nu a copiat mecanic tiparele vizuale - a înțeles principiile estetice care stau la baza acestora (utilizarea spațiului negativ, compoziția asimetrică, accentul pus pe natură) și le-a reinterpretat prin viziunea sa europeană post-impresionistă. Lucrările sale sunt sinteze culturale conștiente.
Modelele AI nu "înțeleg" în sensul uman. După cum explică Melanie Mitchell, profesor la Institutul Santa Fe, în lucrarea sa "Inteligența artificială: un ghid pentru oamenii care gândesc": "Sistemele de învățare profundă excelează la recunoașterea modelelor, dar nu au o înțelegere cauzală, un raționament abstract sau modele mentale ale lumii. Stable Diffusion nu "înțelege" ce îl face pe Ghibli distinctiv - extrage corelații statistice între milioane de pixeli etichetați "stil Ghibli".
Intenționalitatea creativă: artiștii umani fac alegeri creative intenționate pe baza viziunii personale, a mesajului pe care doresc să îl comunice, a emoțiilor pe care doresc să le evoce. Miyazaki încorporează teme ecologiste, pacifism, feminism în filmele sale - alegeri morale și artistice conștiente.
Inteligența artificială generează pe baza probabilităților statistice: "având în vedere promptul X și setul de formare Y, care este cea mai probabilă configurație de pixeli?" Nu există nicio intenționalitate, niciun mesaj, nicio viziune. După cum a scris Ted Chiang în The New Yorker: "ChatGPT este un jpeg neclar al internetului" - o compresie cu pierderi care pierde exact calitățile care fac valoros conținutul original.
Transformare vs. recombinare: Pablo Picasso a studiat măștile africane, dar a creat cubismul - o mișcare artistică complet nouă care a reinventat reprezentarea spațială în pictură. Transformarea a fost radicală și originală.
Modelele generative de inteligență artificială funcționează prin interpolare în spațiul latent: ele recombină elemente ale setului de formare în configurații noi, dar rămân legate de distribuția statistică a datelor pe care au fost formate. Ele nu pot inventa estetici cu adevărat noi care să încalce regularitățile statistice învățate. După cum demonstrează cercetările MIT (Shumailov et al., 2023), modelele antrenate în mod repetat pe baza rezultatelor anterioare ale IA degenerează progresiv - fenomen numit "colaps al modelului".
Acesta este paradoxul central: inteligența artificială poate genera rezultate care par originale (niciun om nu a mai văzut până acum acea imagine specifică stilului Ghibli), dar care sunt derivate din punct de vedere statistic (sunt interpolări ale unor modele existente). Este o formă superficială de originalitate fără inovație fundamentală.
Acest lucru are implicații profunde. După cum a susținut filosoful John Searle în faimosul său "argument al camerei chinezești": simularea unui proces cognitiv nu este același lucru cu posesia acestuia. IA poate simula creativitatea fără a fi creativă în sensul uman al termenului.
În fața controversei, sunt dezvoltate diverse soluții:
Instrumente de protecție pentru artiști:
Registre de excludere voluntară:
Cadrul de compensare:
Reglementări guvernamentale:
Legea UE privind inteligența artificială (intrată în vigoare în august 2024) impune furnizorilor de modele generative de inteligență artificială să publice rezumate detaliate ale datelor de formare utilizate, protejate prin drepturi de autor. Aceasta este prima încercare de reglementare de a impune transparența.
Legea ELVIS din Tennessee (martie 2024) protejează în mod specific artiștii interpreți sau executanți de voce și asemănare împotriva utilizării neautorizate în primele state americane în materie de inteligență artificială, cu legislație specifică pentru falsificarea vocii profunde și a imaginii.
Propunerile adresate Congresului SUA includ solicitări de acceptare explicită a lucrărilor protejate prin drepturi de autor (în loc de excludere explicită) și crearea de registre publice ale seturilor de date de formare.
Două viziuni ale viitorului se confruntă:
Punctul de vedere optimist (companii de IA): IA este un instrument care amplifică creativitatea umană, precum Photoshop sau sintetizatoarele muzicale. Artiștii vor folosi inteligența artificială pentru a accelera fluxurile de lucru, pentru a explora variații, pentru a depăși blocajele creative. Vor apărea forme de artă hibride în care oamenii ghidează viziunea, iar AI realizează părțile tehnice.
Există deja exemple concrete: filmul "The Frost" (2023) a folosit inteligența artificială pentru a genera fundaluri și texturi, cu artiști umani care au ghidat direcția artistică. Muzicienii folosesc Suno și Udio pentru a genera piese de fundal pe care să improvizeze. Scriitorii folosesc GPT ca o "rață de cauciuc" pentru a discuta idei narative.
Părere pesimistă (mulți creatori): IA va transforma creativitatea în marfă, erodând valoarea economică a muncii creative până când doar elitele cu abilități excepționale vor supraviețui. Creativitatea medie" va fi înlocuită de generatoare ieftine, distrugând clasa de mijloc creativă - la fel cum automatizarea industrială a eliminat artizanii în secolul al XIX-lea.
Dovezile preliminare susțin această preocupare: pe platformele freelance precum Fiverr, solicitările de ilustratori și copywriteri au scăzut cu 21% în 2023 (date Fiverr T4 2023), în timp ce ofertele de "AI art generation" au explodat. Greg Rutkowski a înregistrat o scădere cu 40% a comisioanelor directe de când stilul său a devenit popular pe Stable Diffusion.
Adevărul se află probabil undeva la mijloc: unele forme de muncă creativă vor fi automatizate (ilustrații generice, copy marketing de bază), în timp ce creativitatea extrem de originală, conceptuală și înrădăcinată cultural va rămâne domeniul uman.
Distincția între conținutul uman și cel al IA va deveni din ce în ce mai dificilă. Deja astăzi, fără filigrane sau dezvăluiri, este adesea imposibil să se facă distincția între textul GPT-4 și textul uman sau între imaginile Midjourney și fotografii. Atunci când Sora (generatorul video OpenAI) va deveni public, distincția se va extinde la materialele video.
Acest lucru ridică întrebări profunde cu privire la autenticitate. Dacă o imagine generată de AI în stilul Ghibli evocă aceleași emoții ca originalul, are ea aceeași valoare? Filosoful Walter Benjamin, în lucrarea sa "Opera de artă în epoca reproductibilității sale tehnice" (1935), a susținut că reproductibilitatea mecanică erodează "aura" operei originale - unicitatea și autenticitatea sa spațio-temporală.
Inteligența artificială generativă duce acest argument la extrem: ea nu reproduce operele existente, ci generează variații nesfârșite care simulează originalul fără a fi el însuși. Este simulacrul baudrillardian - copia fără original.
Cu toate acestea, există ceva ireductibil uman în actul creativ conștient: artistul care alege fiecare tușă știind ce vrea să comunice, scriitorul care creează fiecare frază pentru a evoca emoții specifice, compozitorul care construiește tensiunea și rezoluția cu intenționalitate. Inteligența artificială poate simula rezultatul, dar nu și procesul - și poate că în proces constă valoarea autentică a creativității.
După cum a scris Studio Ghibli într-o declarație (noiembrie 2023): "Sufletul filmelor noastre nu constă în stilul vizual care poate fi copiat, ci în deciziile creative pe care le luăm cadru cu cadru pentru a servi povestea pe care vrem să o spunem. Acest lucru nu poate fi automatizat".
În cele din urmă, valoarea artei derivă din capacitatea sa de a se conecta profund cu experiența umană - de a ne face să ne simțim înțeleși, provocați, transformați. Dacă acest lucru poate fi realizat de inteligența artificială rămâne o întrebare deschisă. Dar atâta timp cât arta este făcută de oameni pentru oameni, vorbind despre condiția umană, ea va păstra ceva ce niciun algoritm nu poate reproduce: autenticitatea experienței trăite transpusă în formă estetică.
Surse:
.svg)
.svg)
.svg)
.jpeg)
.jpeg)
.png)
.jpeg)
