📧 **Articol actualizat din buletinul informativ**
*Acest articol a fost publicat inițial în buletinul nostru informativ săptămânal și a fost actualizat ulterior cu evoluțiile din 2025, inclusiv hotărârile Bartz v. Anthropic, Kadrey v. Meta, Disney v. Midjourney și Thomson Reuters v. Ross Intelligence.*

**Ultima actualizare:** [Iulie 2025].

‍

Intersecția dintre inteligența artificială și legislația privind drepturile de autor a devenit unul dintre cele mai complexe și mai rapide domenii în evoluție din peisajul juridic modern. Anul 2025 a marcat un punct de cotitură istoric cu primele hotărâri de fond care redefinesc modul în care conținutul generat de inteligența artificială este tratat din perspectiva drepturilor de autor.

‍

Hotărârile istorice din 2025: o jurisprudență fragmentată

‍

Precedentul devastator: Thomson Reuters v. Ross Intelligence

Data de 11 februarie 2025 a marcat un moment decisiv în legislația privind inteligența artificială, când judecătorul Stephanos Bibas a emis prima hotărâre prin care a respins categoric apărarea utilizării corecte în cadrul formării în domeniul inteligenței artificiale.

‍

În cauza Thomson Reuters Enterprise Centre GmbH v. Ross Intelligence Inc., instanța a hotărât, ca o chestiune de drept, că utilizarea notelor de titlu protejate de drepturi de autor pentru a antrena un sistem de inteligență artificială nu constituie o utilizare corectă.

‍

Elementul central al deciziei: Ross Intelligence a utilizat notele de subsol ale Westlaw (memoriile juridice brevetate ale Thomson Reuters) pentru a-și antrena propriul motor de căutare AI concurent. Instanța a subliniat faptul că Ross a creat un "substitut de piață" direct pentru Westlaw, ceea ce este decisiv împotriva utilizării corecte.

‍

După cum a scris judecătorul Bibas: "Publicul nu are niciun drept la analiza juridică a Thomson Reuters. Drepturile de autor încurajează oamenii să dezvolte lucruri care ajută societatea, cum ar fi instrumente bune de cercetare juridică."

‍

Sentințele gemene din iunie 2025: un paradox juridic

La doar două zile distanță, în iunie 2025, două instanțe federale din California au emis decizii aparent contradictorii care au zguduit industria IA.

‍

Bartz v. Anthropic (23 iunie 2025): Judecătorul William Alsup a decis că instruirea lui Claude cu privire la cărțile achiziționate în mod legal constituie o utilizare corectă, numind procesul "spectaculos de transformator". Cu toate acestea, el a condamnat Anthropic pentru descărcarea a peste 7 milioane de cărți de pe site-uri pirat precum LibGen și Pirate Library Mirror, hotărând că această achiziție ilegală nu este protejată de utilizarea corectă. Decizia creează o distincție esențială: formarea poate fi o utilizare corectă, dar numai atunci când materialele sunt obținute în mod legal.

‍

Kadrey v. Meta (25 iunie 2025): Judecătorul Vince Chhabria a decis că antrenarea de către LLaMA a cărților autorilor a constituit o utilizare echitabilă, dar din motive diferite de cele din cauza Anthropic. Autorii (inclusiv Sarah Silverman și Ta-Nehisi Coates) nu au reușit să dovedească faptul că inteligența artificială a Meta înlocuia efectiv operele lor pe piață sau le provoca un prejudiciu economic concret. În decizia sa, judecătorul Chhabria a criticat implicit accentul pus de judecătorul Alsup pe natura "transformatoare" a IA, subliniind în schimb că factorul crucial ar trebui să fie dovada unui prejudiciu economic real.

‍

Hollywood intră în luptă: Disney și Universal vs. Midjourney

În iunie 2025, giganții de la Hollywood au intrat, de asemenea, în războiul juridic dintre IA și drepturile de autor. Disney și Universal au intentat proces împotriva Midjourney, marcând prima dată când marile companii de la Hollywood au dat în judecată o companie de inteligență artificială pentru încălcarea drepturilor de autor.

‍

Greutatea giganților: Procesul de 110 pagini acuză Midjourney că a furat "nenumărate" opere protejate de drepturi de autor pentru a-și antrena software-ul, inclusiv personaje emblematice precum Darth Vader, Homer Simpson și Shrek. După cum a relatat TIME, importanța acestui caz constă în mărimea, influența și resursele Disney și Universal: "Cu cât acești piloni ai economiei americane intră mai mult în luptă, cu atât devine mai greu să ignori adevărul simplu de aici".

‍

"Mașina de distribuție virtuală": Procesul descrie Midjourney drept o "mașină de distribuție virtuală care generează copii nesfârșite, neautorizate" ale operelor Disney și Universal. Cu peste 20 de milioane de utilizatori înregistrați și venituri de 300 de milioane de dolari până în 2024, Midjourney reprezintă unul dintre cele mai mari generatoare de imagini AI din lume.

Andersen versus stabilitatea AI: evoluția continuă

Grupul de artiști condus de Sarah Andersen a continuat să câștige victorii semnificative atunci când judecătorul William Orrick a permis ca acuzațiile lor de încălcare a drepturilor de autor să continue împotriva unor companii precum Stability AI și Midjourney. Artiștii au susținut că aceste companii au stocat ilegal copii ale operelor lor de artă în seturile de date de formare, fără consimțământ sau compensație.

‍

Contradicția fundamentală: Acest caz evidențiază paradoxul inerent al inteligenței artificiale generative: modelele sunt concepute pentru a imita creativitatea umană, dar nu pot face acest lucru decât consumând lucrări umane.

‍

Abordarea etică Adobe: Licențiere vs. utilizare corectă

În timp ce alți giganți tehnologici se confruntă cu procese pentru încălcarea drepturilor de autor, Adobe a încercat să se poziționeze ca o alternativă "etică" cu inteligența artificială Firefly. Adobe și-a construit strategia de marketing și diferențierea produselor în jurul conceptului de "inteligență artificială sigură din punct de vedere comercial", antrenată în principal pe imagini licențiate de la Adobe Stock și pe conținut din domeniul public.

‍

Promisiunea eticii: Adobe a diferențiat Firefly de concurenți precum Midjourney și DALL-E, subliniind faptul că modelul său este antrenat numai pe conținut licențiat, evitând utilizarea controversată a Internet scraping. De asemenea, compania a implementat tehnologii precum Content Credentials pentru a permite creatorilor să adauge o etichetă "Do Not Train" la lucrările lor.

‍

Realitate complexă: Cu toate acestea, dezvăluirile făcute de Bloomberg în aprilie 2024 au arătat că aproximativ 5% din setul de date de antrenament al Firefly includea imagini generate de AI concurente, inclusiv Midjourney. În cadrul Adobe Stock, 57 de milioane de imagini sunt etichetate explicit ca fiind generate de AI, reprezentând 14% din baza de date totală.

‍

Apărarea Adobe: Adobe a răspuns că toate imaginile din Adobe Stock, inclusiv cele generate de AI, trec printr-un "proces riguros de moderare" pentru a se asigura că nu includ proprietate intelectuală, mărci sau personaje recunoscute. Compania susține că această abordare rămâne mai etică decât cea a concurenților care utilizează date complet nelicențiate.

‍

Avantajul pentru utilizatorul final: abordarea Adobe duce la posibilitatea de a utiliza conținutul generat de Firefly cu o expunere mai redusă la riscuri juridice sau la încălcarea drepturilor de autor. Chiar și într-un context în care apar contradicții și zone gri, angajamentul Adobe față de transparență, moderarea conținutului și respectarea drepturilor artiștilor este o valoare adăugată.

‍

Fragmentarea jurisprudențială din 2025

2025 a evidențiat o jurisprudență profund divizată, reflectând complexitatea inerentă a aplicării legilor secolului XX la tehnologiile secolului XXI.

‍

Paradigma achiziției legale: Toate hotărârile sunt de acord asupra unui principiu fundamental: distincția între achiziția legală și cea ilegală a materialelor de formare. Chiar și atunci când utilizarea ulterioară poate fi o utilizare corectă, descărcarea de materiale piratate rămâne ilegală și poate conduce la o răspundere separată.

‍

Bătălia celui de-al patrulea factor: Deciziile au identificat cel de-al patrulea factor al utilizării corecte (impactul asupra pieței) ca fiind noul câmp de luptă juridică. În timp ce Thomson Reuters a câștigat prin demonstrarea unei substituiri clare pe piață, cazurile Bartz și Kadrey nu au reușit să demonstreze un prejudiciu economic concret.

‍

Problema probatio diabolica: apare un paradox procedural: cum pot autorii să dovedească daunele aduse pieței de sistemele de inteligență artificială atunci când impactul este larg răspândit și dificil de cuantificat? Asistăm la apariția unui sistem în care protecția depinde de capacitatea de a dovedi matematic ceea ce este adesea intuitiv evident.

‍

Actorii în fața abisului digital

Criza drepturilor de autor în era inteligenței artificiale afectează în special lumea actoriei, unde însăși identitatea artistului se află în centrul profesiei. Posibilitatea clonării asemănărilor, vocilor și stilurilor de actorie transformă rapid conceptul de "interpretare" dintr-un act creativ unic într-un potențial șablon reproductibil.

‍

Disoluția interpretării: când un actor poate fi recreat digital, ce rămâne din arta interpretării? Studiourile au demonstrat deja capacitatea de a "resuscita" actori decedați și de a manipula digital interpretările existente. Întrebarea cheie nu este atât dacă acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, ci dacă păstrează esența a ceea ce face ca un spectacol să fie semnificativ.

‍

Precedentul"Aici": Filmul "Aici", în care au fost utilizate recreere digitale complete ale lui Tom Hanks și Robin Wright pentru rolurile principale, reprezintă un model de utilizare autorizată. Producția a obținut acordul explicit și a plătit drepturile actorilor implicați, creând astfel un precedent comercial de utilizare consensuală. Acest lucru evidențiază faptul că problema nu este neapărat tehnologia în sine, ci consimțământul și compensarea artiștilor ale căror lucrări și imagini sunt utilizate.

‍

Agenda Disney privind replicile digitale: În mod semnificativ, Disney se numără, de asemenea, printre susținătorii NO FAKES Act, legea federală propusă pentru a proteja vocile și asemănările actorilor de replicile neautorizate ale AI. Acest lucru demonstrează o strategie coordonată: protejarea actorilor împotriva replicilor digitale neautorizate și, în același timp, combaterea utilizării neautorizate a proprietății intelectuale existente.

‍

Paradoxul valorii inverse: A apărut un fenomen economic ciudat: cei mai faimoși actori cu cariere consacrate (deci cu un material amplu disponibil pentru formarea inteligenței artificiale) sunt, în mod paradoxal, cei mai vulnerabili la substituirea algoritmică. Însăși succesul lor îi face ținte ușoare pentru clonarea neautorizată, inversând curba tradițională a valorii carierei artistice.

‍

Europa ca contrabalans de reglementare: Legea IA în acțiune

În timp ce SUA navighează prin labirintul utilizării corecte, Europa a ales o abordare radical diferită prin Legea privind IA, care a intrat în vigoare în august 2024 și care este acum pusă în aplicare în mod activ.

‍

Revoluția transparenței obligatorii:Legea privind inteligența artificială cere furnizorilor de modele generale de inteligență artificială să facă public un "rezumat suficient de detaliat" al datelor utilizate pentru formare, inclusiv al materialelor protejate prin drepturi de autor. În ianuarie 2025, Comisia Europeană a publicat un model pentru a ajuta furnizorii să pregătească rezumatul necesar.

‍

Pilonii Legii IA:

Transparență: întreprinderile trebuie să dezvăluie sursele datelor lor de formare
Respectarea drepturilor de autor: Obligația de a respecta legislația UE privind drepturile de autor, indiferent de locul în care are loc formarea
Opt-out: respectarea preferințelor titularilor de drepturi care își exprimă refuzul

Efectul extrateritorial: AI Act se aplică oricărui vânzător care introduce un model AI pe piața UE, "indiferent de jurisdicția în care au loc actele relevante pentru drepturile de autor". Acest lucru creează potențiale conflicte cu jurisprudența SUA privind utilizarea corectă.

‍

Noul raport al Oficiului american pentru drepturile de autor (2025)

În ianuarie 2025,Oficiul pentru Drepturi de Autor din SUA a publicat partea a doua a raportului său privind IA, oferind clarificări esențiale cu privire la protecția operelor generate de IA.

‍

Principiile fundamentale confirmate:

Numai operele cu elemente expresive determinate de un autor uman pot fi protejate prin drepturi de autor
Simpla furnizare de indicații nu este suficientă pentru protecția drepturilor de autor
Asistența AI la creare nu împiedică automat protectabilitatea
Lucrările generate integral de inteligența artificială nu pot fi protejate prin drepturi de autor

Mitul originalității revizitat: Raportul confirmă cât de artificial este conceptul de "originalitate" în legislația modernă privind drepturile de autor. Ce deosebește cu adevărat un artist care selectează din mii de rezultate AI de un programator care selectează din mii de algoritmi? Distincția juridică pare mai mult ideologică decât practică, însă rămâne crucială în determinarea a ceea ce poate fi protejat prin drepturi de autor.

‍

Perspective internaționale: divergență globală

China: Un tribunal din Beijing a recunoscut protecția drepturilor de autor pentru o imagine generată de AI în noiembrie 2023, cu condiția ca aceasta să demonstreze originalitate și să reflecte efortul intelectual uman. Acest lucru contrastează cu abordarea mai restrictivă a SUA.

‍

Republica Cehă: În 2024, un tribunal ceh a emis prima hotărâre europeană privind drepturile de autor generate de inteligența artificială, refuzând protecția unei imagini create prin intermediul prompterelor, aliniindu-se astfel poziției Biroului pentru drepturi de autor din SUA.

‍

Ipocrizia legislativă globală: este interesant faptul că sistemele juridice occidentale refuză să acorde drepturi operelor generate de inteligența artificială, permițând în același timp ca operele umane să fie "devorate" de aceleași sisteme. Asistăm la un dublu standard: operele umane sunt considerate sacre atunci când sunt create, dar sunt sacrificabile atunci când sunt consumate de AI.

‍

Dezbaterea privind utilizarea corectă: noua frontieră

Companiile din domeniul IA se bazează din ce în ce mai mult pe argumentul "utilizării transformative", însă hotărârile din 2025 au arătat limitele acestei strategii.

‍

Iluzia transformării: argumentul "utilizării transformative" se dovedește a fi o ficțiune juridică convenabilă atunci când este aplicat la scară industrială. Adevărul este că AI-urile nu "transformă" operele, ci le digeră și le reciclează. Judecătorii încep să înțeleagă această distincție - după cum s-a demonstrat în cazul Thomson Reuters - atunci când utilizarea comercială este evidentă și directă, dar încă se luptă să articuleze de ce anume învățarea umană din opere protejate este acceptabilă, în timp ce învățarea artificială nu este.

‍

Noii factori decisivi:

Achiziționarea legală vs. ilegală a materialelor de formare
Substituirea directă a pieței vs. crearea de noi piețe
Dovezi concrete ale daunelor economice vs. daune teoretice
‍

Riscuri de răspundere pentru utilizatorii finali și dezvoltatori

Cazul Andersen a stabilit că utilizatorii finali pot fi trași la răspundere dacă rezultatele AI seamănă prea mult cu datele de antrenament, însă hotărârile din 2025 au complicat și mai mult acest peisaj.

‍

Sarcina imposibilă a cunoașterii Actualizat: Cum poate un utilizator final să cunoască conținutul seturilor de date de formare care conțin miliarde de imagini, mai ales în condițiile în care Legea privind inteligența artificială impune acum transparență, dar furnizorii americani s-ar putea să nu se conformeze? Creăm un sistem în care utilizatorul mediu riscă sancțiuni pentru încălcări pe care nu le poate nici prevedea, nici evita, într-un mediu de reglementare transfrontalieră inconsecvent.

‍

P.S. - Paradoxul Frankenstein actualizat: Ca și în cazul doctorului Frankenstein - care este creatorul și nu creatura, o greșeală frecventă printre cei care nu au citit opera lui Mary Shelley - ne aflăm într-un paradox amplificat: utilizatorul care folosește inteligența artificială este tratat ca "monstrul" responsabil pentru încălcări, în timp ce adevărații "doctori" care au creat și au antrenat aceste sisteme pe baza datelor altor persoane scapă adesea de consecințele juridice. Hotărârile din 2025 arată că, chiar și atunci când companiile sunt trase la răspundere, acest lucru se întâmplă adesea doar pentru aspectele cele mai grave (cum ar fi piratarea Anthropic), nu și pentru utilizarea sistematică a materialului protejat. O nouă demonstrație a modului în care superficialitatea culturală se reflectă și în interpretarea noastră a răspunderii în era digitală.

‍

Implicații pentru industrie și direcții viitoare

Cazurile din 2025 au accelerat cererea de seturi de date de formare licențiate. Marile companii media negociază în prezent acorduri de partajare a veniturilor care reflectă modelul ASCAP/BMI din industria muzicală.

‍

Heterogeneza finalităților confirmată: în mod paradoxal, procesele intentate pentru a proteja creatorii individuali favorizează companiile mari, structurate, care își pot permite acorduri de licență complexe. Hotărârile pronunțate în 2025 au arătat că abilitatea de a dovedi daune economice concrete - adesea peste posibilitățile creatorilor individuali - a devenit esențială pentru succesul juridic. Cu toate acestea, intrarea Disney și Universal schimbă dinamica: acești giganți dispun atât de resursele necesare pentru a susține bătălii juridice îndelungate, cât și de influența necesară pentru a atrage atenția mass-media și a mediului politic.

‍

Extinderea pieței licențierii: Thomson Reuters, Getty Images și alți deținători mari de conținut își monetizează acum în mod activ arhivele ca date de formare, creând o nouă piață care ar putea exclude creatorii mai mici, independenți. Intrarea Disney și Universal este de natură să accelereze această tendință, industria cinematografică urmând să "accelereze în mod eficient utilizarea modelelor de inteligență artificială bazate pe conținut licențiat" odată ce va obține claritate juridică.

‍

Lecția Adobe: Cazul Adobe demonstrează că și cele mai aparent etice abordări pot fi eronate. Cu toate acestea, acesta reprezintă o încercare reală de a găsi un echilibru între inovarea IA și respectarea drepturilor creatorilor. După cum a declarat Adobe: "Scopul nostru este să construim inteligență artificială generativă care să le permită creatorilor să își monetizeze talentele" - un principiu care contrastează puternic cu abordarea "ia mai întâi, întreabă mai târziu" a multor concurenți.

‍

Modelul Adobe vs. concurenți: În timp ce companii precum Anthropic și Meta se apără în instanță pentru utilizarea de conținut piratat, Adobe a încercat cel puțin să creeze un cadru de licențiere. Această abordare, deși imperfectă, ar putea servi drept model pentru viitoarele reglementări care necesită transparență și compensare pentru creatori.

‍

Concluzie: Navigarea în incertitudinea post-2025

Viitorul creativității umane în era post-2025 Luptele juridice actuale nu se referă doar la proprietatea intelectuală, ci și la însuși sensul creativității umane în era inteligenței artificiale. Hotărârile din 2025 au încercat să păstreze o distincție din ce în ce mai artificială între creativitatea umană și cea artificială, dar au dezvăluit și limitele practice ale acestei abordări.

‍

Fragmentarea ca nouă normalitate: În loc de claritate, 2025 a produs un mozaic de decizii jurisprudențiale care reflectă abordări fundamental diferite. Convergența cu privire la anumite principii (ilegalitatea pirateriei, importanța impactului asupra pieței) coexistă cu divergențe profunde cu privire la aspecte fundamentale.

‍

Adevărata problemă emergentă: Hotărârile din 2025 au arătat că problema nu mai este dacă IA poate încălca drepturile de autor, ci dacă sistemele juridice naționale pot dezvolta cadre coerente suficient de repede pentru a reglementa o tehnologie care evoluează exponențial. Legea europeană privind IA și jurisprudența americană creează standarde incompatibile care ar putea fragmenta piața globală a IA. Intrarea Disney - cu puterea sa de lobby și influența sa politică - ar putea fi catalizatorul unei legislații federale americane mai definitive.

‍

Lecția Disney: După cum a observat un expert din industrie cu privire la cazul Disney-Universal: "Hollywood-ul nu va încerca să oprească inteligența artificială generativă. Este vorba despre compensare". Această distincție este esențială: nu este vorba despre oprirea inovației, ci despre asigurarea faptului că creatorii sunt remunerați pentru munca lor.

‍

Modele contrastante: 2025 a evidențiat trei abordări fundamental diferite: pe de o parte, Disney folosește instanța pentru a proteja proprietatea intelectuală de mare valoare, iar Adobe încearcă să construiască un ecosistem etic (deși imperfect); pe de altă parte, companiile preferă să riște procese decât să restricționeze accesul la date; în cele din urmă, Europa impune transparența obligatorie prin Legea privind IA. Acest contrast va defini probabil viitorul reglementării IA.

Pe măsură ce încercăm să aplicăm legile secolului XX tehnologiilor secolului XXI, ne putem trezi apărând un sistem care nu numai că nu mai protejează interesele pe care pretinde că le protejează, dar împiedică în mod activ apariția unor noi forme de expresie creativă care nu se încadrează ușor în categoriile existente. Anul 2025 a arătat că drumul către coexistența creativității umane și artificiale va fi mult mai complex și mai contradictoriu decât s-a prevăzut inițial.

‍

Notă: Acest articol actualizat reflectă evoluțiile semnificative din domeniul AI-copyright în 2025, inclusiv primele hotărâri de fond și punerea în aplicare a Legii europene privind AI. Pentru actualizări suplimentare privind cazurile în curs, consultați tracker-ul complet al cazurilor de drepturi de autor în domeniul IA de BakerHostetler. Peisajul juridic continuă să evolueze rapid, ceea ce necesită o monitorizare constantă a evoluției reglementărilor și a jurisprudenței.

‍

Resurse suplimentare:

Creative Frankenstein: bătălia juridică dintre IA și drepturile de autor